Şi-ntr-o zi gândul tăcut S-a desprins uşor de lut; Lutul jos către pământ, Visul în poale de vânt... Ochiul rece şi stingher Cu privirea către cer, Buzele nu mai grăiau Dar nădejdile urcau Cum se-nalţă visătoare Ciocârlia către soare... Urcau treptele într-una Încă una, încă una... Şi în urmă au lăsat Semnul drumului urcat.. Stâlp făcut din azi şi ieri Cu sfărşitul... nicăieri.
COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT Versuri şi muzică: ALEXANDRU MANDY Interpretează: SERGIU CIOIU Nu, nu, nu mi s-a părut, Ascultaţi ce am văzut... Era noaptea la sfârşit Când pământul adormit Săgetase către cer, Stâlp de flacără şi fier... Căutând sus către stele, Printre ele, peste ele.... De părea că se ascunde... Nu ştiu unde, nu ştiu unde, Nu ştiu unde... Nu ştiu unde. Mai târziu m-a luminat Cel mai vechi bătrân din sat.
Cunoşteam în satul meu Un fierar care din greu, Plămădea cu mâna lui Vâna tare-a fierului Dar cu gândul da să zboare, Ce-o fi dincolo de soare, Până unde pot pătrunde?... Până unde? Până unde? Până unde? Până unde? Şi atât s-a întrebat, Până zborul şi l-a luat... Şi-a zburat cu gândul lui, Până-n vârful bradului... Fără drum şi fără punţi, Până dincolo de munţi. Ca un stol de rândunele A zburat gândul la stele Se-ntreba fără-a răspunde... Până unde? Până unde? Până unde? Până unde?
- OPERA
- ISTORIC
- ALTE INFORMATII
- TEXTUL MELODIEI
- LINCK-uri